Banalităţi de dimineaţă

Încă o noapte prea scurtă. Sau o dimineaţă prea lungă. Mi-am făcut un obicei al naibii de prostesc din trezitul la ore mai mult decât perverse. Îmi zic că e bine, că am mai mult timp pentru mine. Dar e o prostie. Când restul dorm şi tu n-ai chef de muncă, singurul mod în care poţi să-ţi petreci timpul e alături de ceilalţi. Că de asta eşti om.

Am trăit multă vreme cu impresia că îmi este mai bine singur. Mă minţeam, de fapt. Orice om întreg la minte are nevoie de compania altora ca el. E adevărat că uneori vrei să fii singur, îţi inchizi telefonul şi te ascunzi cine ştie unde. Pentru două zile şî atât. În rest, e sănătos să ai trei,patru oameni cu care să-ţi faci de cap la orice oră din zi.

Şi dacă tot mi-am adus aminte. Mi-e dor de vremurile alea în care era de ajuns să pun mâna pe telefon şi era ca şi adunat grupul cu chef de destrăbălare. Aţi crescut toţi mă. Aveţi servicii, aveţi responsabilităţi, n-aveţi chef. Încet, încet uitaţi să trăiţi. 

Vă las. Mă duc să-mi fac cafea.

Allan Quatermain despre moarte

“Un om moare, dar nu şi lumea odată cu el. Mormântul lui rămâne. E adevărat că numele lui se pierde, dar aerul pe care el l-a respirat cândva încă dăinuieşte printre vârfurile pinilor de la munte. Cuvintele pe care le-a rostit încă răsună prin spaţiu. Gândurile lui au dat naştere la ceea ce moştenim noi astăzi. Pasiunile sale sunt cauzele vieţilor noastre. Bucuriile şi supărările sale ne sunt familiare. Sfârşitul de care el a fugit, cu siguranţă va pune stăpânire şi pe noi.

Universul e plin de suflete şi nu de duhuri învelite în pânzele bisericii. Dar elementele care definesc vieţile noastre individuale nu vor muri niciodată, cu toate că ele se vor amesteca şi se vor schimba şi din nou se vor schimba, pentru totdeauna. “

Azi e ziua în care nu fac nimic

Trecut de 11. Prea mult soare pentru septembrie. Mă mai prăjesc puţin. În curând dispare.

S-a terminat ţigara. S-a terminat cafeaua. Ea încă doarme. 

N-am chef să muncesc azi. N-am chef să citesc. N-am chef măcar să mă gândesc la ce-aş putea face.

Ies pe balcon. O babă de la blocul de vis-a-vis mă priveşte cu interes. Îmi mai aprind o ţigară şi încep să-i zâmbesc. 

Ha,ha! Nu se aştepta. 

Termin ţigara. Mă uit în folderul cu tutoriale. Am uitat la ce lecţie de germană am rămas. Băga-mi-aş pula.

Ţin minte că era vorba despre o cârpă de şters pe jos. Pula mea, azi nu învăţ germana. 

E 11 jumate. Ea încă doarme. 

La televizor numai căcaturi. Cred că până la urmă îl întorc cu faţa la perete.  

Mai aprind o ţigară. Ar trebui să fac ceva de mâncare.  Băga-mi-aş pula. Iar nu e pâine. 

Termin ţigara şi cobor la magazin. 

Două pâini, o cola şi două îngheţate. Ea încă doarme.

Pe Twitter, lumea începe să se agite. Ba s-a băşit nu-ştiu-cine. Ba e tsunami iar. Ba pică Gmail-ul. Pula mea.

Românii se trezesc. Americanii se culcă. Eu n-am chef de nimic.

E aproape 12. Ea încă doarme. 

Mă apuc să fac mâncare. A intrat gospodina în bucătărie. Iar se aude de parcă ar fi război. 

O aud că mârâie. Cică fac prea mult zgomot. De s-ar trezi odată. 

Trecut de 12. Masa e gata. Mă duc s-o trezesc.

Huu aaa

Fuck, I’m alive. And it feels so damn good.

See you soon! 

P.S. Hey tipa care-mi dai mesaje la 5 dimineaţa! O să mergem împreună.  Lucruri nebune. Never forget. ;)

Moertz

Lupţi cu tine ani de zile, treci prin lungi perioade de depresie, sari dintr-un eşec în altul, dar te încăpăţânezi să nu renunţi şi să suferi în continuare. Pentru că ştii că toată suferinţa asta şi toate sacrificiile pe care le-ai făcut sunt cauza succesului care îţi bate la uşă. Ştii că nu mai e mult şi în curând ai să râzi cu poftă de tot căcatul de care ai parte acum.

Şi vine şi momentul acela pe care l-ai aşteptat ani întregi. Nici nu ţi-ai dat seama că totul s-a schimbat în bine. Întâi ai parte de o bucurie mică. Nu îi acorzi prea mare atenţie şi rămâi sceptic pentru că îţi vine greu să crezi că în sfârşit ai scăpat. Apare iar altceva care îţi dă motive să zâmbeşti. Şi din ce în ce mai multe momente de împlinire te fac să uiţi de toate depresiile alea care deveniseră partenerele tale de viaţă.

Realizezi că toată munca ta nu a fost în zadar. Nu te-ai zbătut degeaba. Emani doar încredere. Se vede asta în felul cum vorbeşti, cum zâmbeşti, cum îi priveşti pe cei din jurul tău. Acum te cunosc mulţi  şi mai mulţi vorbesc despre tine. Primeşti telefoane din zece în zece minute. Toţi vor să-şi petreacă timpul cu tine. Toţi sunt dependenţi de energia ta.

Ajungi acasă împăcat. Rânjeşti în timp ce-ţi arunci hainele în dulap. Te întinzi pe pat, rânjeşti, te uiţi la tavan şi te gândeşti că îţi place viaţa ta. Acum ai tot ce ţi-ai dorit. Ai prieteni, banii nu mai sunt o problemă. Încerci să adormi cât mai repede, pentru că eşti nerăbdător să se facă iar zi. Să pleci şi să-ţi trăieşti viaţa. Dar începi să uiţi zilele alea de mizerie, începi să uiţi tot căcatul prin care a trebuit să răzbaţi. Eşti mulţumit că ai ajuns aici şi uiţi să-ţi stabileşti alte scopuri noi.

A doua zi o iei de la capăt. Îţi merge din ce în ce mai bine. Tot mai mulţi vor să te cunoască. Zilele trec. Lunile trec. Începi să devii arogant. Nu-ţi mai pasă ce spui, nu-ţi mai pasă cum te comporţi. Îi vezi pe unii că încep să se îndepărteze. “Dă-i în pula mea. N-am nevoie de fraieri.” Continui în stilul ăsta. Uiţi de toate regulile pe care singur ţi le-ai impus. Uiţi să fii riguros în tot ce faci. Aluneci uşor înspre mediocritate şi te trezeşti într-un final înconjurat doar de oameni slabi.

Iată-mă în punctul în care merg aiurea fără vreun scop sau vreo direcţie. Cine mă vede are toate motivele să spună că habar n-am ce vreau de la viaţă. Ce mă sperie cel mai tare e faptul că nu-s în stare să simt nimic. Nu pot să mă bucur, nu pot să fiu trist. Nu-mi pasă de nimic. Sunt inconştient. Absolut tot ce fac acum nu mă duce nicăieri. De aia tre’ să mă opresc aici şi să încep să trăiesc.

N-am să mai scriu foarte multă vreme pe aici tocmai din cauză că vreau să renunţ la tot ce fac acum. De câteva zile port cu mine o listă cu câteva reguli care mă ajută într-o oarecare măsură să rămân on-track.

1. Renunţă la cel care eşti acum, dar adu-ţi aminte cine ai fost.
2. Aminteşte-ţi trecutul, dar renunţă să trăieşti în el.
3. Experimentează lucruri noi, experimentează situaţii noi, cunoaşte oameni noi. Notează reacţiile şi concluziile.
4. Fii mereu activ. Educă-te. Renunţă la lene.
5. Fii cu stil. Renunţă la mediocritate.
6. Fii creativ!
7. Fii pozitiv. Nu te descuraja. Renunţă la depresie. Automotivează-te.
8. Îmbrăţişează eşecul. Doar el te face să creşti.
9. Urmează-ţi pasiunile!!!
10. Perseverează. Doar sclavii renunţă.
11. Respectă-te, respectă-ţi timpul, respectă-ţi bunurile materiale.
12. Învaţă să mori. Se apropie!
13. Zâmbeşte, tu faci lucrurile să se întâmple. Toţi se bazează pe tine.
14. Tu eşti o cauză în lume. Lasă-i pe toţi cu gura căscată.
15. Trăieşte pentru tine, mori pentru cei pe care îi iubeşti.

Pe verso e o listă cu obiectivele mele. Pe aia o păstrez pentru mine.

Mult succes!

Am făcut poze

Camera bună, tipu’ amator cu certificat de fotograf.

Fuck with people’s minds and you’ll end up like me!

Exact!

Memories

“Nu ai scris niciodată despre noi.”

Uite că o fac acum, când “noi” înseamnă doar trecut. Şi la fel ca şi atunci, nu găsesc sensul cuvintelor care ar urma să umple o pagină. De ce o fac? Habar n-am. Poate ca să-mi arăt încă o dată că sunt împăcat cu mine. Poate că în sinea mea simt că mai e ceva de spus. Nu mai e. Îmi mai spun o dată exact ce spuneam şi altcuiva. Lasă trecutul să fie trecut.

Întotdeauna mi-a fost mai uşor să-ţi vorbesc, decât să-ţi scriu. Chiar şi aşa, vorbele au fost prea puţine. Dar mă cunoşti, poate mai bine decât mă cunosc eu. :)

Ar trebui să închid pagina asta şi să mă culc. Dar dacă tot am început şi inspiraţia, ca de obicei, lipseşte,  se cuvine ca măcar încheierea să primească atenţie. Şi cum aş putea să termin mai frumos decât aşa?

Am zis că ar fi corect să se păstreze undeva înainte să renunţ la ele.

Ai grijă de tine!

I’m fuckin’ happy

E a treia seară în care câştig la ruletă. E a treia oară în viaţa mea când joc. Da, da, ştiu, e norocul începătorului. Pentru mine nu e neapărat vorba de bani. E senzaţia aia pe care o ai atunci când te uiţi la alţii  cum pierd, te uiţi în pulă cu satelitul, te uiţi oriunde, numai să nu vezi unde cade bila. Şi când vezi că ai câştigul maxim îţi vine să urli. :)

În casino se aude Michael Jackson. Fuck it, he was great.

Şi te simţi inspirat. Şi faci cele mai inspirate pariuri. Şi întrebi timid tipa care stă pe lângă masă dacă poţi servi băuturi alcoolice. Îţi aduce berea după care tânjeai mai mult decât după un pariu câştigat. O întrebi cât face şi zice că e din partea casei. (oricum pierzi, fraiere, măcar o bere să-ţi dăm). Şi te uiţi mulţumit la faţa ei când o chemi şi-i zici că vrei să scoţi banii. :) Şi poţi citi pe faţa ei ură şi admiraţie în acelaşi timp. (Al dracu’ om, e a treia seară când vine aici şi a treia seară când câştigă).

Ruleta e nasoală. Casa câştigă întotdeauna. Tu iei un milion, alţii pierd cu zecile. Nu fiţi fraieri şi nu consideraţi ruleta o sursă de venit. Eu o fac doar de plăcere. Şi acum pariez pe banii câştigaţi tot acolo.

Şi ca să nu mănânc căcat aiurea, ar fi frumos din partea mea să vă dau şi nişte ponturi.

1. La ruletă tre’ să ai răbdare. Câştigurile mari vin din pariuri mici şi după multe ore.

2. Dacă ai făcut un pariu şi l-ai pierdut, repetă-l.

3. Nu te uita la cei care pariază milioane pe două numere.

4. Pe asta o ştiţi toţi: stabileşte, înainte să intri în casino, cât eşti dispus să pierzi. Ai pierdut, opreşte-te.

5. Mergi la casino cu un prieten cu mai multă stăpânire de sine. El te va opri când vei vrea să fii prost.

6. Dacă ai pierdut mai mult decât ai băgat, lasă-te pentru totdeauna.

They come and go

În sfârşit e gata. :)

Nu e loc de gânduri, de remuşcări sau de regrete. Ce-a fost a fost şi nu-mi rămâne decât să privesc înainte.

Egoist? Cu siguranţă.

Dintotdeauna? Nici vorbă, am avut “profesori buni”.

Mereu sincer? O minciună pe care o spuneam cu toată convingerea.

Acum ce urmează? Exact ce mi-am dorit mereu.

Următoarea? Vine odată cu răcoarea.

Prieteni? Îi fut în gură cu mult respect.

Greu? Nu e prima dată.

Concluzia?

Lumea e mică. Viaţa e scurtă. Merit o ţigară.

Adio!